Stimate doamne, stimați domni,
Onorați reprezentanți ai mass-mediei,
Episcopia Romano-Catolică de Timişoara a luat act cu îngrijorare de materialele publicate în varianta on-line a publicației de limbă engleză „The Telegraph“, materiale postate în data de 3 august 2015, care făceau referire, printre multe altele dar mai întâi de toate, la renovările efectuate la Bazilica Papală Maria Radna și la fostul complex monastic franciscan adiacent. Într-un moment de sărbătoare și de bucurie, precum cel din data de 2 august a.c., când s-a celebrat la Maria Radna binecuvântarea lucrărilor de renovare, materialul apărut la mai sus amintita publicație, ne lasă un gust amar. Tocmai prin interesul masiv dovedit de mass-media din țară, dar și din străinătate, evenimentul a putut fi recepționat pe posturile de televiziune publice, private și bisericești, în presa scrisă, pe internet și în variantele tipărite ale ziarelor. Peste tot imaginile transmise dovedesc unei țări întregi și Europei o altfel de realitate decât cea descrisă de domnul Dale-Harris în rândurile sale. La eveniment, toți jurnaliștii prezenți, respectiv toți care au solicitat acest lucru, au primit acreditări, dar și informații detaliate din partea instituției noastre, necesare unei bune informări a opiniei publice.
Extrem de trist este și faptul că textul la care ne referim, publicat la Sibiu de domnul Luke Dale-Harris, a fost preluat și de presa de limba română de la noi din țară. Din nou, nimeni nu ne-a adresat nici un fel de întrebare, nici cu privire la eveniment și cu atât mai puțin referitoare la proiectul de renovare, multiplicând și dezvoltând teze care nu au nimic în legătură cu realitatea. Din acest motiv, ne vedem siliți să solicităm presei din țară și din străinătate dreptul la replică, precizând referitor la obiectivul arhitectonic și religios Maria-Radna următoarele:
Respingem vehement, în calitate de beneficiar al proiectului, acuzele cum că diverse piese de piatră sau lemn de pe acoperișurile și pereții bazilicii sau a edificiului mănăstirii, elemente aflate în orice fel de stare de conservare, ar fi fost înstrăinate, respectiv vândute în Germania de către episcopie sau cu știrea acesteia. Șantierul, după cum am precizat și în mod public, prin vocea superiorilor diecezei noastre și în cadrul solemnității din data de 2 august, nu este încă finalizat. Și după 2 august se vor mai efectua lucrări, iar piatra de diferite categorii și dimensiuni, recuperată de pe cuprinsul complexului arhitectonic, a fost depozitată, urmând a fi refolosită în cadrul proiectului.
Proiectul s-a realizat pe baza unor studii bine fundamentate ale situatiei existente, având în vedere ca monumentul a suferit multiple traumatisme și modificări în ultimul secol (incendiu în 1923, o folosire improprie și brutală a spațiilor între 1948-2003, intervenții neprofesioniste la tencuieli, la învelitoare, respectiv la pardoseli). Contrar acuzațiilor, materialele autentice din compoziția ansamblului au fost eliberate de elemente parazitare, restaurate și puse în valoare. Au fost înlocuite numai materialele fără valoare istorică ale acoperișului (plăci de fibrociment datând de la începutul secolului trecut și tabla ondulată montată în ultimele decenii). Precizăm că acoperișul bazilicii a fost renovat deja în anul 1997 și nu în cadrul proiectului de față. Șarpantele turnurilor sunt acoperite cu tablă de cupru, material identic cu cel original, folosit în 1911. Vazele ornamentale, câte patru pe fiecare turn, care înfrumusețează colțurile acestora, sunt cele originale din anul 1911, fiind minimal restaurate.
Tâmplăria existentă, atât la bazilică, cât și la edificiul monastic franciscan, a fost, pe cât s-a putut, păstrată și restaurată, iar acolo unde a fost necesar, ea a fost înlocuită tot cu tâmplărie de lemn, fiind respectate toate normele legale de arhitectură și patrimoniu, aflate în vigoare.
Este tendențioasă și nefondată acuzația conform căreia blocuri de beton ar fi înlocuit piatra, deoarece în realitate s-a procedat exact invers. Treptele din beton din secolul al XX-lea au fost înlocuite cu elemente masive din piatră naturală, iar tencuielile din ciment s-au înlocuit cu tencuieli de asanare agreate în cadrul lucrărilor de restaurare.
În cadrul actualelor lucrări, clădirea claustrului franciscan nu a suferit intervenții de modernizare, care să-i schimbe caracterul arhitectural. În afara bolților și arcelor, mănăstirea nu prezenta și nici nu prezintă nici azi elemente decorative baroce, însuși Ordinul Franciscan caracterizandu-se printr-un stil foarte sobru. Pe de altă parte, ultimele aripi ale aceleiași mănăstiri au fost finalizate în 1826, an în care stilul baroc nu mai era la modă în Europa și nici la noi. Elementele baroce ale fațadei bazilicii au fost păstrate integral și restaurate, unele ancadramente de piatră de la uși și de la ferestre fiind curățate de adaosurile ulterioare, formate din ciment sau zugrăveli. Ele pot fi azi admirate și respiră o viață nouă! Din păcate fotografiile cu care domnul Luke Dale-Harris ne ilustrează articolul domniei sale sunt vechi și nu corespund realității și stării edificiilor.
Pe de altă parte, betonul, în combinație cu fierul-beton au fost folosite la Maria-Radna, pentru prima dată, într-un demers constructiv-inovativ în anul 1911, când turnurile bazilicii au fost supra-înălțate, primind caracterul monumental pe care îl au până acum. Inclusiv acest aspect istoric și tehnic a fost respectat și luat în calcul în cadrul proiectului. Intervenția respectivă a fost considerată drept una valoroasă, ca parte din istoria monumentului și a fost păstrată în consecință.
Comparația cu un castel Disney este una total improprie și aduce atingere prestigiului bazilicii, istoriei multiseculare a franciscanilor, complexului arhitectonic, întregului proiect, dar și tuturor celor implicați în munca grea și anevoioasă la acest important proiect. Probabil nuanțele de galben, folosite la fațadele complexului arhitectonic format din bazilică și mănăstire, nu sunt pe deplin cunoscute din punct de vedere istoric și artistic de către autorul materialului la care ne referim. Precizăm că nuanța dominantă de galben folosit la Radna respectă culoarea originală a exteriorului ansamblului, fiind cunoscută în arhitectură și istoria artei drept „Kaisergelb“ (galben imperial) sau „Schönbruner Gelb“ (galben Schönbrunn), o culoare utilizată în timpul monarhiei habsburgice în veacul al XVIII-lea la toate edificiile cu caracter public, atât civile cât și religioase.
Precizăm că finanțarea asigurată din fonduri europene, pentru proiectul de la Maria Radna se ridică la exact 26.075.301,16 lei, respectiv 5.795.000 Euro. La finalul proiectului vor fi publicate sumele exacte, rezultate în urma încheierii activităților de renovare. Precizăm faptul că domnul Luke Dale-Harris ne-a solicitat în luna aprilie 2015 informații referitoare la proiectul implementat, iar în data de 7 aprilie 2015 i-au fost transmise toate datele referitoare la implementarea proiectului: ultimul Raport de Progres, Contractul de lucrări precum și toate sursele pentru a putea accesa documentația de atribuire aferentă achiziției lucrărilor de construcții. Astfel, încă din data de 7 aprilie 2015, domnul Luke Dale-Harris cunoștea valoarea și toate detaliile tehnice ale proiectului.
Nu cunoaștem sursa informațiilor domnului Luke Dale-Harris cu privire la muncitori, la plata acestora, la vârsta sau la statulul social sau civil al acestora, însă episcopia noastră, în calitate de beneficiar precizează că nimeni dintre cei implicați în lucrări, pe șantier, nu este nici minor, nici prea tânăr, nici prea bătrân și nici deținut aflat în custodia vre-unui penitenciar. Plata fiecărui angajat este o chestiune internă și contractuală reglementată între firmele implicate, ca angajatori și fiecare angajat în parte.
Respingem vehement și ne exprimăm totalul dezacord cu acuzația cum că sumele utilizate în proiect ar fi circulate între beneficiar și firmele implicate în lucrări. Toate firmele implicate au fost selecționate în baza unor licitații publice, execuția lucrarilor s-a atribuit unor firme care dispun de specialiști atestați pentru lucrări de reabilitare a monumentelor istorice, pe parcursul demarării lucrărilor și pe durata acestora fiind respectate toate procedurile impuse proiectelor finanțate de Uniunea Europeană.
Proiectul are avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice, aviz emis de Ministerul Culturii prin Direcția Monumentelor Istorice și a fost elaborat de o echipă pluridisciplinară de specialiști atestați în domeniu, conform cerințelor legislației românești și a procedurilor Uniunii Europene.
Episcopia noastră își exprimă încă o dată deschiderea totală în fața presei și celor interesați în obținerea sinceră și dezinteresată a tuturor detaliilor necesare unei bune și corecte informări a opiniei publice interne și internaționale.
Timișoara, la 4 august 2015,
Pr. Nicolae Lauș
directorul cancelariei episcopale
