Despre pictura si despre visul care m-a inspirat am mai scris dar intre timp mintea mea a mai copt o poezie despre acest vis. Am visat ca mergeam prin desert, prin pustiu, intre noapte si zi, intr-o lumina crepusculara, mergeam spre orasul de pe malul marii pe care in ultimul timp l-am tot visat, chiar si azi, mergeam spre orasul unde stiam ca locuieste ea, iubita mea (cel putin din acel vis) Imi era dor de ea si speram sa o intalnesc iar dar visul s-a terminat si nu am gasit nici orasul nici marea nici pe ea.

Mai jos este poezia

Sub cerul rosu merg catre mare

Si fantoma ta in minte imi apare

Sunt o umbra intre oameni

Aici unde nu ma cunoaste nimeni

De tine iubito imi amintesc

Cand stau si in gol privesc

Si cu privirea cuprind marea

Oare imi vei asculta chemarea

De tine iubito imi amintesc

Cand prin pustiu ratacesc

Si langa tine as vrea sa fiu

Dar sunt singura in pustiu

Pustiu e orasul intre zi si noapte

Si mi-e dor de ale tale fierbinti soapte

Merg spre orasul de langa mare

Si ma insotesc doar gandurile amare

Intr-un desert de clipe reci

Singura, pierduta pe veci

Doar la tine ma mai gandesc

Oare inca te mai iubesc?