Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am aşteptat ieri, 30 august, un mesaj din partea domnului Klaus Iohannis, preşedintele României şi al tuturor românilor! Un mesaj despre ce a însemnat, ce însemnă şi trebuie să însemne această zi pentru noi, toţi românii.
Pentru că acest 30 august nu este o zi oarecare! Nu, 30 august este şi va rămâne ziua neagră în care, prin odiosul Dictat de la Viena, acum 75 de ani, României i-a fost smulsă jumătate din teritoriul Transilvaniei, aceasta fiind dată Ungariei horthyste, din tenebroase considerente şi murdare jocuri de interese politice, militare şi economice de către Germania şi Italia.
Act săvârşit în temeiul Tratatului (Pact secret) încheiat de către miniştrii de externe ai Rusiei Sovietice şi Germaniei naziste, dar şi cu complicitatea neputincioasă a altor state europene.
În acest fel, 43.492 km.p., în care convieţuiau peste 2.660.000 de locuitori (dintre 52% erau români, 37 %-unguri, 5,7 %-evrei şi 2, 8 %-germani) erau cedaţi Ungariei revanşarde după ce aceasta nu s-a dat în lături de niciun şantaj sau ameninţare pentru a obţine revizuirea Tratatului de la Trianon.
Vor rămâne - şi trebuie să rămână! - pentru totdeauna în memoria noastră colectivă cuvintele lui Mihail Manoilescu, ministrul de externe al ţării noastre, omul care a leşinat atunci când i s-a pus în faţa ochilor harta sfâşiată a României: „Niciodată n-am simţit mai dureros ce rău este să fii o ţară mică care nu-şi poate croi singură destinul şi să atârne de ţările mari care hotărăsc soarta lumii”.
Dureros, dar foarte adevărat! Aşa era România, atunci, la acel moment de dramatică răscruce, iar un document al Marelui Stat Major al Armatei spunea lucrurilor pe nume: „Eram complet izolaţi şi lipsiţi de sprijinul material şi politic al marilor puteri străine”.
La fel de adevărat fiind, însă, şi faptul că mascarada arbitrajului şi Dictatul ce a consfinţit-o, au pus în evidenţă şi incapacitatea guvernanţilor, în frunte cu regele Carol al II-lea, de a-şi asuma şi de a pune în fapt o politică naţională fermă de apărare a unităţii şi integrităţii statului.
În acest fel, în perioada cuprinsă între 1 septembrie 1940 şi 25 octombrie 1944, data la care Armata Româna a eliberat Satu Mare şi Carei, populaţia de naţionalitate română aflată sub tirania horthystă a fost supusă, în mod sistematic, unor acţiuni criminale care aveau ca scop prigonirea, umilirea şi chiar exterminarea sa.
În cei patru ani de ocupaţie, peste 300.000 de români au fost expulzaţi, iar bilanţul morţilor şi al celor schingiuiţi de către ocupanţi este de-a dreptul cutremurător. La rândul lor, evreii din teritoriul cotropit al Transilvaniei au fost, la rândul lor, victime ale prigoanei şi exterminării, aşa încât numai în luna august 1944 au fost deportaţi în lagărele naziste 148. 288 de oameni, dintre care peste 100.000 au murit.
Să nu fi meritat această dramatică pagină de istorie ca preşedintele tuturor românilor, Klaus Iohannis, să îi consacre un mesaj? Sau, poate, crede domnia sa că promulgând, pe repede înainte, bâlbâita Lege nr.217/2015 ne-a spus tot ceea ce era moraliceşte dator să ne spună, mai ales acum, când în chiar vecinătatea graniţelor noastre reînvie, în mod periculos, ideologii revanşarde?...
Am luat, desigur, cunoştinţă, despre mesajul domnului preşedinte cu ocazia sărbătorii Zilei Limbii Române şi îl apreciez, dar asta nu schimbă în niciun fel cele scrise mai înainte.
Repet şi întăresc: de la Klaus Iohannis, preşedintele tuturor românilor, aşteptam un mesaj despre lecţiile de neuitat ale zilei de 30 august 1940 şi ale Dictatului de la Viena.
Un mesaj care să exprime binemeritatul omagiu adus memoriei victimelor martirajului săvârşit de călăii horthyşti şi,mai ales, legământul de conştiinţă că, în suprema investitură a statului de drept, domnia sa va veghea ca asemenea atrocităţi împotriva fiinţei naţionale a României să nu se mai repete vreodată!
