luni, 23 octombrie 2017

Un vis, o pictura si o poezie

Atat pictura cat si pozie din aceasta postare isi gasesc inspiratia intr-un vis pe care l-am avut intr-o dimineata.
Am visat ca mergeam singura prin pustiu spre un oras de pe malul marii, orasul unđ speram sa o intalnesc pe ea, iubirea mea. Mergeam prin desertul invaluit intr-o lumina crepusculara si numai la ea ma gandeam. mergeam si nu gaseam nici orasul, nici marea.
Poezia de mai jos, alaturi de pictura de mai sus, ar putea descrie cel mai bine trairea mea din vis.


Sub cerul rosu merg catre mare
Si fantoma ta in minte imi apare
Sunt o umbra intre oameni
Aici unde nu ma cunoaste nimeni


De tine iubito imi amintesc
Cand stau si in gol privesc
Si cu privirea cuprind marea
Oare imi vei asculta chemarea

De tine iubito imi amintesc
Cand prin pustiu ratacesc
Si langa tine as vrea sa fiu
Dar sunt singura in pustiu

Pustiu e orasul intre zi si noapte
Si mi-e dor de ale tale fierbinti soapte
Merg spre orasul de langa mare
Si ma insotesc doar gandurile amare

Intr-un desert de clipe reci
Singura, pierduta pe veci
Doar la tine ma mai gandesc
Oare inca te mai iubesc?



Un comentariu:

Anonim spunea...

De perversa ce ești te desenezi și pe tine în picturile tale doar doar oi fute și tu ceva, arătare.

Related Posts with Thumbnails